Sunt studenti ai Academiei Tehnice Militare si, la sfarsitul anului trecut, au parcurs un stagiu de pregatire militara in cadrul Scolii Speciale Militare din Coetquidan - Saint-Cyr, in Franta. Dintre cei 24 care au fost acolo, am dialogat doar cu cinci despre cum se pregatesc francezii, cum se vede Romania de la Coetquidan, ce le-a placut sau nu in stagiul de trei saptamani. Programul a fost pregatit de partea francez si a cuprins activitati de pregatire militara si culturale. Cei cinci se numesc Ciprian Simion, Alexandru Costineanu, Ozana Rotar, Marian Udroiu si Florina Bucur. Parerile citate in continuare le apartin, si nu au fost identificate punctual, pentru ca pana la urma reflecta aceeasi stare de spirit.

    Experienta
    Una peste alta, nimeni nu regreta nimic. Doua saptamani ar fi fost prea putin si o luna, prea mult, asa ca durata de trei saptamani a stagiului a fost excelent aleasa. Am avut o experienta cu care probabil nu ne vom mai intalni niciodata, si a meritat, este parerea despre stagiu a ATM-istilor, care sunt totusi incantati ca s-au intors acasa, in sistemul ce le este familiar si in care se simt bine: Mi-a placut pentru ca a durat trei saptamani, dar nu as vrea sa fiu acolo, sa fac ceea ce fac ei. Si de ce nu le-ar fi placut sa fie de acolo si sa faca ceea ce fac francezii? Ne trezeam pe la 5.30 dimineata si ajungeam inapoi in camera la 10 seara. Francezii stateau dupa noi sa mergem la baie, sa ne echipam si asa mai departe. Aparent, grija prea mare cade repede in exagerare cand vine vorba de studentii romani, care s-au obisnuit in academie cu un alt fel de viata, care li se pare normal pentru afirmarea personala. Nu mi s-a parut normal ca, dupa sapte ani de armata, sa merg in coloana prin unitatea lor, oriunde ma duceam, si lucru acela ni l-a spus un ofiter de relatii publice de acolo, ca nu suntem la fel de voluntari ca francezii, la a face anumite lucruri. Si nu mi-a picat bine ca om, ca o fata, care avea o luna si jumatate de armata, sa strige la mine sa intru in coloana, desi nu ma indepartasem decat o jumatate de metru - aceasta este evident parerea unui student din anul terminal de studii. Dar si fetele au avut o surpriza in ceea ce priveste felul in care femeile sunt vazute la francezi.

    Despre fete si baieti
    Standardele duble nu au trecere la francezi si de la fiecare cadet de la Saint-Cyr se asteapta sa fie in egala masura responsabil si implicat in unitatea sa, ca si ceilalti membri, indiferent de sex. Un cadet francez vorbea mai deocheat, spune una dintre studentele ATM-iste, si cand l-am întrebat daca nu-i era rusine de colegele sale mi-a replicat: Pai ce, astea-s fete? Sunt militari. O atitudine cel putin ciudata, din punctul de vedere al studentei din Romania, pe care standardele duble nu o deranjeaza, la fel nici faptul ca femeile sunt oarecum protejate în Armata Romana. Atitudinea sa isi are corespondentul in aceea a viitorilor ofiteri-ingineri romani: Fetele de acolo ne considerau pe noi foarte gentili, pentru ca nu mi se parea normal, de exemplu, ca atunci cand vedeam o colega de a mea mai firava, cu ditamai sacul in spate, de-i tremurau picioarele, sa nu i-l iau si sa-l duc cateva zeci de metri, pentru a-i fi mai usor. Si francezii ne atrageau atentia pentru asta.

    Mentalitati francofone
    Organizarea francezilor i-a impresionat pe studentii romani si ar fi unul dintre lucrurile pe care le-ar importa in Armata Romaniei. Cat priveste latura personala a militariei, se declara cu totii mai multumiti de faptul ca sunt romani si nu altceva: In Armata Romana, atmosfera este mai calda. La liceul militar, cadrele ne erau ca o a doua familie, mi-a spus o absolventa de liceu militar. Am descoperit o mentalitate mult diferita de a noastra, marturiseste un student. Daca un ofiter le spunea sa execute ceva, nu era de conceput sa nu faca. Eu, cand primesc un ordin intreb, ce, cum, si asa mai departe. Ei nu, primeau ordinul si, apoi, se gandeau cum sa-l duca la indeplinire. Atitudinea aptilor se pare ca era impartasita si de inapti, care nu erau lasati sa moara linistiti: Veneau in carje la adunare sau au fost noaptea la tragere, asa bolnavi cum erau. Impingerea la maxim a rezistentei fiecaruia pare, pentru studentii romani, o lipsa de camaraderie: I s-a facut la un moment dat rau unei cadete franceze si nimeni n-o intreba de sanatate, nimeni nu s-a dus sa vada ce problema are. In general mai reci i-au vazut cadetii romani pe francezi: Cam toata lumea gandeste la unison. Daca nu sunt personalitati puternice in orice domeniu, nu ai cum sa progresezi, si din punctul acesta de vedere e mai bine la noi, pentru ca la ei se pune mai mult accentul pe directia colectiva, nu pe partea de personalitate si de cum se descurca fiecare. Ei se completeaza reciproc, este perspectiva asupra functionarii sistemului; in ceea ce priveste relatiile interumane mergeau, isi faceau programul, dar apoi fiecare era cu treaba lui. Oricum, atitudinea cadetilor francezi i-a pus in garda pe romanii, mefienti cum ne-am obisnuit cu orice atitudine care o contrazice evident pe a noastra. Seriozitatea si strictetea pareau artificiale, considera unul dintre studentii romani atitudinea francezilor. Adica faceau ceea ce li se cerea, dar nu erau in largul lor. Si alte doua aspecte la fel de ciudate pentru romani ar fi ca francezii se ofera voluntari mult mai repede decat o facem noi, chiar si pentru lucrurile grele si, bineinteles, maximul culturii militare autohtone. Si instructorii acolo fac aceleasi lucruri ca si studentii – o atitudine care este apreciata de studentii romani, ce se pregatesc sa faca acelai lucru in relatia cu viitorii subordonati.

    Impreuna suntem o forta
    Si la ei sunt lucruri bune. Daca ar fi ceva de preluat de la francezi si adaptat la modelul autohton ar fi organizarea, motivarea personala si materiala. Si pentru ca sunt o arma tehnica, studentii Academiei Tehnice sunt interesati cel mai mult de ce se va intampla cu nivelul lor de cunostinte, dupa ce vor termina academia, deoarece, din discutiile cu camarazii lor francezi, au inteles ca la ei la terminarea facultatii, ai ocazia sa lucrezi intr-un mediu care-ti permite sa-ti imbunatatesti cunostintele si care are legatura cu ce ai studiat, nu ca la noi, unde terminam comunicatii si dupa aceea lucram pe logistica. Progresezi in domeniul tau, ramanand in armata! Un ideal nobil, pe care spera sa aiba ocazia sa-l puna in practica. Dar cum motivatia personala nu se reduce la munca si iar munca, de la noi francezii ar putea sa invete un mod de viata si de lucru mai relaxat, astfel incat sa nu te doboare stresul. Una peste alta, la nivel material si dotari stau mai bine decat noi, dar ca oameni si cultura nu sunt diferiti. Un lucru important pana la urma, pentru ca nu-i asa, omul este cea mai mare resursa pentru dezvoltare. Si daca ATM-istii au demonstrat ca pot face fata la marsuri de 8 kilometri, la vaslit pe ocean, la antrenamente de tip comando, atunci chiar nimic nu le mai poate sta in fata, pe viitor.