Depășirea granițelor prin cunoaștere

Principalul obiectiv al programului ERASMUS este promovarea dimensiunii europene în învăţământul superior. În acest sens, mobilitatea studenţilor şi profesorilor rămâne una din activităţile principale, dar se acordă o mare atenţie şi altor activităţi, destinate perfecţionării programelor de studiu şi introducerii unor teme şi cursuri noi, prin colaborarea între universităţi.

Program universitar pentru studenţii militari din academiile militare, ERASMUS(n. Învăţare pe tot parcursul vieţii, ERASMUS-LLP) este o şansă excelentă de a intra în contact cu studenţi străini şi de a avea acces la baze de date şi laboratoare dotate cu echipamente performante.

Cinci studenţi din anul IV de la Academia Tehnică Militară (ATM) urmează să plece în zilele următoare cu burse ERASMUS de trei luni, la universităţi din Franţa şi Anglia. Toţi cei cinci trebuie să-şi finalizeze în următoarele trei luni proiectele de diplomă, scopul principal al plecării lor, dar speră că vor avea şi suficient timp liber pentru a vizita locurile şi a cunoaşte mai bine oamenii.

 Irina Tâlmaciu va merge la Universitatea din Bayonne, acolo unde-şi va continua proiectul pe care l-a început anul trecut, când a studiat tot acolo prin programul ERASMUS. Studenţii de la ATM au reuşit, de multe ori, plecând la stagii în străinătate să întărească colaborarea academiei cu instituţiile din afară la care au studiat. Irina nu face notă discordantă. Am un plan pe teren mai lung, să reuşesc să fac un parteneriat între universitatea de acolo şi academie, astfel încât studenţii de aici să beneficieze de ce lucrez eu acolo. Este vorba de o platformă de e-Learning şi mi-ar plăcea să o pot traduce în limba română şi să poată fi accesată de aici.

Robert Muja pleacă pentru prima dată prin programul ERASMUS şi îşi va pregăti lucrarea de licenţă la Grenoble. Aici, nicio surpriză, câţiva dintre profesori sunt chiar foşti absolvenţi ai ATM. Eu voi avea un profesor coordonator român, un fost absolvent al Academiei Tehnice Militare, Gabriel Vasile. Nu am emoţii pentru că am studiat îndeajuns şi sper să-mi termin proiectul cât mai repede şi să am puţin timp la dispoziţie să vizitez locurile şi să cunosc oamenii, spune el.

Anca Ţugui este şi ea la a doua bursă ERASMUS, la Toulouse, ATM având legături strânse cu universitatea şi laboratoarele din acest centru universitar francez. Voi continua proiectul pe care l-am puţin mai greu de implementat început anul trecut, spune ea, în cadrul unui laborator de cercetare în domeniul informaticii; este un proiect pe reţele, dar are mai mult parte de optimizare. Este o componentă matematică şi este puţin mai greu de implementat ceva cu interfaţă clasică. Îmi place ce voi face acolo, deşi în academie aspecte referitoare la teoria jocului sau teoria clasică de utilizare nu se studiază decât în linii generale.

 Laviniu Haller a fost atras tot de dotările laboratoarelor, de data aceasta nu din Franţa, ci ale Universităţii Cranfield din Marea Britanie. Laboratoarele şi partea de cercetare m-au atras, spune el, pentru că tehnica pe care o voi găsi acolo, cel puţin aşa reiese din prezentările de pe site, este superioară tehnicii pe care o avem noi. Au contat, în alegerea sa, şi părerile studenţilor care au participat deja la stagii similare. În cadrul Universităţii Cranfield se află şi Academia de Apărare a Marii Britanii, locul în care se pregătesc inginerii militari din Regatul Unit şi proiectul lui Laviniu, în domeniul armamentelor, şi-a găsit un bun corespondent aici, la o universitate civilă fiind imposibil de realizat.

 Toţi studenţii care au primit burse ERASMUS au trecut printr-un proces de selecţie riguros, fiind testaţi şi în ţară, dar dosarele lor au fost analizate şi de universităţile la care vor studia în următoarele trei luni.

Observatorul Militar nr. 6/2012


Securitatea informatică în contextul războiului cibernetic

”Securitatea naţională trebuie redefinită, luându-se în considerare impactul pe care-l au noile tehnologii TIC şi noile riscuri de natură informaţională”

Patriciu

CW Ro: Cât de important devine domeniul securității informatice în contextul războiului cibernetic la care asistăm în prezent?

Victor-Valeriu PATRICIU: Societatea modernă informatizată, bazată pe Internet, reprezintă deja o realitate, în care se ignoră frontierele şi se trece peste orice constrângeri de ordin spaţial sau temporal. Guvernele, firmele din sectorul public şi privat, organismele financiare naţionale şi internaţionale, învăţământul, cultura şi cercetarea ştiinţifică, beneficiază toate de forme eficiente de conducere, informare şi comunicare. Un aspect crucial al reţelelor de calculatoare, în special al comunicaţiilor prin Internet, îl constituie securitatea informaţiilor. Nevoia de securitate şi de autenticitate apare la toate nivelurile arhitecturale ale reţelelor.

De exemplu, utilizatorii vor să se asigure că poşta electronică este autentică, adică soseşte chiar de la persoana care pretinde a fi expeditorul. Uneori utilizatorii, mai ales când acţionează în numele unor firme, doresc asigurarea caracterului confidenţial al mesajelor transmise. În tranzacţiile economice, alături de autenticitate şi confidenţialitate, un loc important îl are şi nevoia de verificare a integrităţii mesajelor, datelor şi programelor, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost alterate în timpul transmisiei prin reţea. În tranzacţiile de afaceri online este foarte important că, odată recepţionată prin reţea, o comandă să fie nu numai autentică, cu conţinut nemodificat, dar să nu existe posibilitatea ca expeditorul să nu o mai recunoască, să o refuze. În acest context, criptografia devine tot mai folosită în crearea unor mecanisme şi servicii de securitate informatică.

S-a creat un nou ‚spațiu’ – ciberspațiul – în care există noi tipuri de vulnerabilități, noi vectori de atac și în care atacatorii nu mai sunt limitați de locația lor geografică. Ciberspațiul se extinde pe Glob oriunde există calculatoare și Internet sau orice alt device de comunicare.

Mai mult, conflictele umane moderne s-au extins din spațiul fizic și în ciberspațiu prin intermediul atacurilor cibernetice. Astfel de atacuri afectează datele, procesele și mediul de rețea. Când astfel de atacuri sunt motivate politic, ele fac parte din așa-zisul război cibernetic (cyberwarfare).

Numărul crescut de atacuri cibernetice la nivel mondial și impactul lor mare denotă slabe măsuri de securitate implementate în sistemele cibernetice, dar și o pricepere și o motivație crescută din partea atacatorilor.

Gradul de atractivitate al războiului cibernetic, ce se prefigurează, paradoxal, în timp de pace, este în plină creștere și îl reprezintă rațiuni de ordin politic, strategic și economic: costul redus al unui astfel de război/atac, anonimitatea sa, pierderile minime de vieți omenești, independența de timp și loc de desfășurare. În consecință, securitatea națională trebuie redefinită, luându-se în considerare impactul pe care-l au noile tehnologii TIC și noile riscuri de natură informațională.

Prin urmare, apărarea cybernetică (cyber defense) este o preocupare majoră pentru multe state și organizații în încercarea acestora de a minimiza efectele războiului cibernetic. Unul dintre obectivele Strategiei Națională de Apărare a României adoptată în 2010 este chiar asigurarea securității cibernetice. Mai mult, strategia evidențiază nevoia de metode îmbunătățite pentru identificarea riscurilor la adresa securității și de măsuri proactive de securitate. Problema apărarii cibernetice este evidențiată și în ultimul concept strategic al NATO publicat în 2010, care recunoaște că atacurile cibernetice sunt o amenințare crescândă la adresa securității Alianței și a membrilor ei. Și Departamentul de Apărare al Statelor Unite a adoptat în 2011 Strategia de Operare în Ciberspațiu ca un prim pas în lupta de a proteja Statele Unite în fața atacurilor cibernetice pentru că „în secolul 21, biții și octeții pot fi la fel de amenințători precum gloanțele și bombele”, după cum afirma William J. Lynn III, Secretarul Ministerului Apărării din SUA.

În urma analizei unui set de incidente de securitate importante care s-au petrecut la nivel mondial, se poate ajunge la concluzia că abordarea defensivă care este astăzi larg folosită pentru apărarea sistemelor informatice este ineficientă și, de aceea, atacurile cibernetice au o rată de succes semnificativă. Cei mai mulți administratori ai sistemelor informatice efectuează o configurare și securizare inițială a acestora, după care doar le monitorizează diverși parametri, observându-le funcționarea. Atunci când este detectată o problemă de către sistemele de monitorizare, ei reacționează și rezolvă problema. Totuși, în cazul incidentelor de securitate, acest fel reactiv de a acționa nu este suficient pentru protejarea sistemelor critice deoarece poate duce la pagube ireversibile (furturi de date, compromiterea sistemelor, distrugerea acestora, afectarea imaginii organizației afectate etc.). Cu această abordare defensivă și reactivă atacatorii vor fi întotdeauna cu un pas înaintea celor care se ocupă cu protecția sistemelor.

O altă abordare pentru protecția sistemelor informatice este securitatea ofensivă. Acest concept se referă la o organizație care își testează în mod activ propriile sisteme și găsește vulnerabilitățile înaintea atacatorilor. Această abordare permite organizației să remedieze în mod proactiv problemele de securitate și să fie cu un pas înaintea atacatorilor. Tehnicile de securitate ofensivă sunt practicate în cadrul evaluărilor de tip Red Teaming, penetration testing și ethical hacking
Problema învățării continue și a antrenamentului practic este foarte importantă pentru eficiența securității informatice. Una dintre metodele cele mai eficiente de învățare a aspectelor ofensive și defensive ale securității informatice este prin exerciții de tip atac-apărare, numite și cyber defense exercises.

CW Ro: Care este rolul învățământului superior și al cercetării pentru a asigura atât soluțiile optime (în toate domeniile de activitate), cât și specialiștii necesari?

Victor-Valeriu PATRICIU: În toate țările, abilitatea de a proteja infrastructurile informatice critice este un rezultat al abilității de a ”produce” profesioniști în domeniul securității informatice și a informațiilor, în cantitatea și la nivelul calitativ cerute.

Abordarea formării acestor specialiști poate fi făcută pe mai multe paliere: prin organizațiile profesionale (IFIP, ISACA) care verifică și certifică aceste competențe (CISM, CISSP, CompTIA Security+, CISA,CCP); prin intermediul cursurilor, trainingurilor și certificatelor oferite de firme (Cisco, Microsoft, Oracle); prin intermediul unei formări și educații făcute în învățământul superior, căruia îi revine o responsabilitate majoră în formarea sau reconversia profesională în domeniul securității informatice/informațiilor. Universitățile trebuie încurajate să furnizeze programe de formă sau de formare continuă în domeniile aferente securității ciberspațiului și să creeze laboratoare de cercetare și pentru exerciții de atac/apărare cibernetică. Elocvent și demn de urmat este exemplul SUA, unde NSA (National Security Agency) a inițiat National INFOSEC Education & Training Program. Prin acest program major, cu o finanțare adecvată, s-au desemnat, autorizat și certificat peste 65 de universități ca Centre de excelență academică de formare în domeniul securității informatice și a informațiilor.

Abordarea academică a securității spațiului cibernetic poate avea mai multe opțiuni. În primul rând este vorba de încorporarea unor cunoștințe de securitate informatică în diferite programe și cursuri; este vorba despre adăugarea unor noțiuni la cursurile existente (securitatea în nucleul sistemelor de operare, securitatea în BD). În al doilea rând este posibilă crearea unor cursuri speciale fie în programele de computer science/computer engineering (ca, de exemplu, Criptografie, Semnături digitale și PKI, Securitatea plăților electronice) fie în alte programme, cu scop de sensibilizare (Etchal Hacking, Comportament și etică în Internet). O altă opțiune, mai complexă, o constituie crearea unor programe speciale, în special la nivel master și doctorat, care să fie dedicată formării de specialiști și cercetători în securitatea cibernetică. Acestea se pot face atât în doemniul tehnic (inginerie), cât și în alte domenii (matematică, economie, drept, magistratură, sociologie).

CW Ro: Cât de mult s-au schimbat curiculele de învățământ, cât și abordarea problemei securității datelor în contextul globalizării și al faptului că este un domeniu care depășește practic granițele unui stat? În ce măsură noile tehnologii (cloud computing, virtualizare și mobilitatea) aduc noi provocări pentru securitatea informațiilor?

Victor-Valeriu PATRICIU: Securitatea informatică afectează societatea cel puțin la trei niveluri: caracterul privat al vieții personale, securitatea și competitivitatea firmelor și companiilor și, în fine, la nivelul securității naționale, prin afectarea funcționării infrastructurilor critice, a rețelelor și sistemelor guvernamentale, de apărare și securitate națională. Așa cum în toate domenile asistăm la un proces de globalizare, stimulat și potențat de calculatoare și rețele, și problema războiului în ciberspațiu își pierde din caracteristicile spațiale și temporale ale unui conflict clasic, mai mult sau mai puțin localizat geografic. Avantajele tehnologiilor de comunicații și ale rețelelor informatice, la care se adaugă tehnologiile actualmente de vârf (telefoanele și tabletele inteligente, serviciile oferite în cloud, conexiunile ubicue și uneori ieșite de sub controlul și voința posesorilor de echipamente, noile principii de computing, bazate pe ADN sau pe fizica cuantică) fac ca problema securității informatice să crească în amploare și să cuprindă aspecte noi și uneori surprinzătoare. Sistemele electronice de plăți, comunicațiile din rețelele sociale, semnarea digitală a documentelor și arhivarea lor electronică, comerțul, business-ul, notariatul și serviciile de terț de încredere în mediul virtual al rețelelor, complică și induc noi provocări atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru cercetare și formarea academică.

Universitățile, pe plan mondial, dar și în România, oferă tot mai multe cursuri sau programe care să răspundă unor nevoi de pregătire în sfera securității ciberspațiului. În acest context aș dori să amintesc programul de masterat creat de noi în Academia Tehnică Militară, cu specializarea de Securitatea tehnologiei informației. Adresându-se unor specialiști din sistemul național de apărare și securitate, dar și unor specialiști din companii private și organizații guvernamentale, programul are patru obiective fundamentale: prezentarea aspectelor tehnice și tehnologice privind vulnerabilitățile sistemelor informaționale, a metodelor de protecție criptografică, a aspectelor privind securitatea rețelelor de comunicațiii și de calculatore; analiza reglementărilor juridice și de standardizare specifice NATO, Uniunii Europene și naționale în domeniul securității informațiilor; evidențierea aspectelor de management a politicilor de securitate, a resurselor tehnice și umane, specifice asigurării informationale; prezentarea metodologiilor și schemelor de auditare, certificare și acreditare a produselor și sistemelor din punct de vedere a securității informaționale. Suntem la cea de-a patra ediție și programul se bucură de un real succes atât în mediile de apărare și securitate națională, cât și în mediul privat. Lucrările de dizertație constituie prilejul analizei unor aspecte de cercetare în domeniul securității cibernetice. De asemenea, pentru promovarea schimbului de informații științifice între masteranzii și doctoranzii din domeniul securității ciberspațiului, Academia Tehnică Militară organizează împreuna cu ASE București International Conference on Security for Information Technology and Communications. Colaboram cu “jucători” importanți în industria TIC, dar și cu ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat) care, pe baza unor cursuri ținute de specialiștii instituției și unei testări suplimentare, acordă un atestat specific.

ComputerWorld


ROBOTICĂ NON-STOP

 Modelism, filatelie, numismatică, istorie, muzică, literatură SF, motociclism, numai pasiuni. Ingineria, sistemele embedded, roboţii, pasiuni şi meserie. Toate îl definesc pe maiorul inginer Cristian Molder, conferenţiar universitar la Academia Tehnică Militară (ATM), pe care l-am întâlnit într-o zi de joi, dimineaţa, înainte de cursuri, în laboratorul de sisteme de calcul specializate (pe care specialiştii le numesc, pe limba lor, sisteme embedded). Laboratorul este şi locul de desfăşurare al Cercului de Robotică, o iniţiativă a lui Molder, veche de câţiva ani, dar cu rezultate noi.

           molder     robo

Laboratorul şi cercul Bazele laboratorului, de fapt laboratoarelor, unul de sisteme embedded şi altul de prelucrare de imagini şi semnale mixte, au fost puse cu patru ani în urmă. Din nişte fonduri de cercetare, din bani pe care-i mai aveam la buget, am venit cu ideea de a face un laborator pe robotică şi automatică, pe partea de sisteme embedded, spune el(…).

O regulă aparte este că laboratorul e deschis non-stop şi studenţii înscrişi la cerc au la dispoziţie aparatura şi echipamentele oricând au timp, în afara orelor. Cu câteva săptămâni înainte de concursuri stăm aici până noaptea târziu, spune Molder. Cercul a început odată cu laboratorul, cu câţiva studenţi pasionaţi din anul II, pentru că de pe atunci se pot apuca, datorită faptului că au nevoie de cunoştinţe minime de electronică.(…).

Ritmul activităţilor a crescut treptat, mai întâi cu participări la sesiuni de comunicări interne şi apoi, în urmă cu doi ani s-au decis să participe şi în afară. Afară a fost competiţia internaţională Digilent Design Contest 2011, unde au participat cu 4 echipe. La faza naţională au câştigat premiul I şi la faza internaţională, care a avut loc la München, au luat premiul al doilea, în condiţiile în care concurenţii erau studenţi de la universităţi inginereşti din China, India, SUA şi din alte ţări(…) De ce tot efortul? Ar fi foarte comod să-ţi faci doar sarcinile de serviciu, dar până la urmă ţine de pasiune totul. Dacă vrei să faci ceva serios nu poţi fără pasiune şi nu te mai gândeşti la timp, bani şi aşa mai departe. Tot ce am realizat în ATM am făcut din pasiune şi din dorinţa de a ajuta studenţii din punct de vedere al nevoilor pe care le-am simţit şi eu ca student aici. E plăcerea de a realiza un lucru cu ei şi de a vedea că iese un produs din mâinile tale şi mai ales unul care funcţionează. Inginerul are o muncă ascunsă, se văd doar realizările lui, nu şi el. Cea mai mare răsplată este cea pe care ţi-o dă recunoaşterea din partea comunităţii tale.

Observatorul Militar nr. 2/2012


DRILL – UL ŞI FORMAREA MILITARĂ A INGINERILOR

 Conceptul de drill-team a fost introdus în România de Regimentul 30 Gardă Mihai Vitezul, primul exerciţiu de tip drill efectuat de militarii acestei unităţi fiind prezentat în 2007, la SHAPE. Între timp, ofiţeri formaţi aici au răspândit acest tip de pregătire şi în alte unităţi din ţară. Unul din ei este căpitanul Andi Băncilă, care a format primul drill-team de la Academia Tehnică Militară (ATM), în anul 2006, o premieră în rândul unităţilor de învăţământ militar românesc.

drill

Căpitanul Andi Băncilă a ţinut foarte mult să participe la pregătire împreună cu studenţii Academie Tehnice Militare(…). După terminarea studiilor la Academia Forţelor Terestre, a fost patru ani comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă. A fost o provocare pentru că pregătirea este destul de dură, dar instrucţia de aici reuşea să te înveţe, să te transforme, să-ţi deschidă o altă perspectivă, să-ţi arate că trebuie să te adaptezi. Mi-a plăcut să mă implic în instrucţie şi am vrut tot timpul ca orele mele să nu fie monotone. De asemenea, am adoptat metoda exemplului personal la pregătire fizică sau la pregătire tactică. La Regimentul 30 Gardă a văzut pentru prima dată un exerciţiu de tip drill, care, atunci, se făcea cu militari din ciclurile II şi III. Andi era comandant de pluton la batalionul de instrucţie şi avea în subordine gradaţi din ciclul III care făcuseră parte din drill-team, de la ei învăţând primele elemente ale acestui tip de exerciţiu. Mă pregăteam separat cu acei militari şi învăţam principalele mişcări cu arma, faţă în faţă cu un militar experimentat. Nu este suficient să cunoşti mişcările, trebuie să ştii tot filmul, să cunoşti etapele şi ceea ce urmează.

După profesionalizarea armatei, batalionul de instrucţie la care activa căpitanul Băncilă a devenit batalion de onoruri şi ceremonii militare. Şi el a primit sarcina să constituie primul drill-team al batalionului. Am primit, cam în aceeaşi perioadă, o invitaţie la o convocare a ATM care a avut loc la Predeal şi am pregătit un exerciţiu cu un drill-team format din studenţi ai academiei, spune el. A fost prima promoţie din ATM care a făcut aşa ceva şi, la momentul respectiv, nicio altă academie sau unitate militară în afara Regimentului 30 Gardă nu mai avea drill-team. Prima echipă de drill a fost formată din 40 de studenţi şi toţi s-au comportat peste aşteptări, spune Băncilă. Corespundeau tuturor standardelor de performanţă şi fizică şi intelectuală, dacă te gândeşti doar că ultima medie la admitere a fost peste 9,30. Participarea a fost benevolă şi, pentru ei, cred că a fost o onoare să facă parte din această echipă. Exerciţiul a fost prezentat şi cu ocazia depunerii jurământului militar. De atunci a devenit o tradiţie şi în fiecare an la depunerea jurământului, un drill-team format din studenţii ai anului I prezintă un exerciţiu, extrem de apreciat de spectatori.

Momentul de apogeu al drill-ului ATM a fost un exerciţiu desfăşurat în faţa Ateneului, cu ocazia Milfest-ului din anul 2008 şi, spune cu mândrie Băncilă, cred că în acel moment exerciţiul nostru l-a eclipsat pe cel al Regimentului de Gardă. Ultima prezentare a exerciţiului în afara academiei a fost la Centrul Naţional al Dansului, pe una din scenele Teatrului Naţional, într-o combinaţie de dans modern cu mişcări specifice armatei.

Observatorul Militar nr. 49/201


FORŢA BIŢILOR ŞI A OCTEŢILOR

secitc

În zilele de 17 şi 18 noiembrie a avut loc în Bucureşti, la Palatul Cercului Militar Naţional, cea de-a patra ediţie a Conferinţei Securitate pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii (SECITC), organizată de Academia Tehnică Militară (ATM) în cooperare cu Academia de Studii Economice. Conferinţa a abordat aspecte referitoare la algoritmi şi protocoale criptografice, tehnologii de securitate pentru IT&C şi managementul securităţii informaţiei.

Topicul conferinţei este modern şi interesant – securitatea pentru tehnologiile informatice şi telecomunicaţii – are originea în cele două masterate pe care le organizează ATM şi ASE, Securitatea Tehnologiei Informaţiei, respectiv Securitate IT&C, explică profesorul universitar dr. Victor-Valeriu Patriciu, directorul Şcolii Doctorale din Academia Tehnică Militară. Conferinţa, dedicată iniţial masteranzilor, s-a extins mai apoi şi la doctoranzi sau la cei care şi-au susţinut de curând teza de doctorat în domeniul IT&C.

Importanţa apărării împotriva atacurilor cibernetice este evidentă, dar şi evidenţiată, chiar la nivel NATO. În Statele Unite ale Americii, spune profesorul Patriciu Victor, lucrurile se mişcă în acelaşi ritm: Departamentul Apărării a lansat prima strategie în domeniul apărării cibernetice şi secretarul adjunct al apărării spunea că în secolul XXI biţii şi octeţii sunt la fel de periculoşi ca şi gloanţele şi bombele.

Problema lipsei vizibilităţii atacurilor ca provocare majoră în combaterea cyber-criminalităţii este recunoscută ca atare şi de directorul Institutului European IBM pentru Securitate Avansată, Martin Borrett: Dacă organizaţiile şi particularii îşi comunică experienţă ele, apărarea poate fi îmbunătăţită şi adaptată mult mai repede şi răspândită mai larg, reducând impactul acestor atacuri. Părerea sa este împărţită de şeful Departamentului de Apărare Cibernetică a NATO, Suleyman Anil: Guvernele, în parte, nu vor putea răspunde atacurilor cibernetice. Sectorul privat dezvoltă tehnologii noi şi inovaţionale. Comunicarea informaţiilor şi a cunoaşterii poate (şi ar trebui să fie) îmbunătăţite în acest domeniu şi NATO face ce-i stă în puteri.
Problemele de securitate în IT&C ne privesc mai mult decât ne dăm seama şi tendinţa este de creştere a expunerii pe măsură ce tehnologia devine omniprezentă în toate domeniile vieţii. În momentul în care ai comunicare electronică şi sistemul tău devine deschis apare o problemă vizavi de securitate, spune lectorul dr. Cristian Toma, responsabilul masteratului de Securitate IT&C de la ASE.

Pentru că resursa umană este cea mai importantă, conferinţa SECITC se adresează, în mod special, studenţilor. Studenţii trebuie să se obişnuiască să-şi expună părerile şi să disemineze rezultatele către lumea academică. Ne-am propus să devenim regionali şi suntem în faza de construcţie a unei echipe care să conducă această conferinţă şi centrul de cercetare pe care vrem să-l realizăm în parteneriat. Eu sper să avem acest centru destul de curând şi atunci şi conferinţa va creşte proporţional, spune Cristian Toma.

Observatorul Militar nr. 46/2011


DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI ÎN
INSTITUŢIILE MILITARE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

juramant

Patrie, onoare şi credinţă. Cuvinte vechi cu semnificaţie mereu nouă pentru cei ce le spun pentru prima dată. Jurământul de credinţă faţă de Patrie a avut o încărcare emoţională chiar mai mare anul acesta pentru tinerii studenţi militari şi elevi din anul I ai şcolilor de maiştri militari şi subofiţeri, deoarece evenimentul a avut loc de Ziua Armatei Române. Legământul faţă de Patrie a fost făcut de peste 1.000 de militari de la Academia Tehnică Militară, Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Academia Navală Mircea cel Bătrân, Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă, Institutul Medico-Militar, Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri ai Forţelor Terestre Basarab I, Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri ai Forţelor Navale Amiral Ion Murgescu şi Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri ai Forţelor Aeriene Traian Vuia.
Ministrul Gabriel Oprea i-a felicitat pe tinerii militari şi le-a cerut să-şi facă datoria în sălile de clasă şi pe terenurile de instrucţie pentru a deveni adevăraţi profesionişti.
La ceremoniile militare au participat, alături de rudele militarilor, reprezentanţi ai conducerii Ministerului Apărării Naţionale, Statului Major General şi statelor majore ale categoriilor de forţe, ai autorităţilor locale, veterani de război, cadre militare active, în rezervă şi în retragere.

Observatorul Militar nr. 42/2011


 INSTITUŢIILE MILITARE DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
AU TRECUT TESTUL IERARHIZĂRII PROGRAMELOR DE STUDIU

 Recent, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) a publicat rezultatele ierarhizării programelor de studii ale tuturor instituţiilor de învăţământ superior acreditate. La cercetare au participat 56 de instituţii de învăţământ superior de stat şi 35 de instituţii de învăţământ superior particulare. Domeniile fundamentale în ştiinţă, artă şi cultură, prevăzute în grila MECTS, sunt: matematică şi ştiinţe naturale; ştiinţe inginereşti; ştiinţe biologice şi biomedicale; ştiinţe sociale; ştiinţe umaniste şi arte. Fiecare din aceste domenii este, la rândul său, împărţit în mai multe ramuri de ştiinţe, cărora le corespund unul sau mai multe domenii de ierarhizare.

(…)Criteriile aplicate(…) sunt obiective, poziţie adoptată de Academia Tehnică Militară (ATM), cu precizarea că standardele de referinţă mai pot fi îmbunătăţite, prin introducerea unora noi, adaptate la învăţământul militar superior, subliniază prorectorul pentru învăţământ, colonel prof. univ. dr. ing. Ioan Nicolaescu.

Academiile categoriilor de forţe, Academia Tehnică Militară şi Universitatea Naţională de Apărare Carol I (UNAp) au participat la ierarhizarea făcută de MECTS, la unul sau mai multe domenii fundamentale, în funcţie de programele acreditate sau autorizate provizoriu. ATM are cele mai multe programe de studii evaluate de MECTS, în nu mai puţin de şapte domenii de ierarhizare. Cea mai bună poziţionare, categoria A, a obţinut-o domeniul inginerie genistică, inginerie de armament, rachete şi muniţii, dar ATM a obţinut poziţionări bune (în categoria B) şi în domeniile Inginerie electronică şi telecomunicaţii şi Inginerie aerospaţială, autovehicule şi transporturi. Prorectorul ATM, colonel Ioan Nicolaescu, arată că poziţiile obţinute reflectă situaţia în fapt prin prisma criteriilor şi a standardelor utilizate, precizând că nu se ştiu coeficienţii atribuiţi variabilelor şi nici formulele de calcul pe baza cărora s-a făcut ierarhizarea.

Observatorul Militar nr. 40/2011


DESCHIDEREA ANULUI UNIVERSITAR
ÎN INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT MILITAR

În cursul zilei de luni, la Academia Tehnică Militară (ATM), a avut loc ceremonia deschiderii anului universitar 2011-2012. La eveniment au participat ministrul apărării naţionale, Gabriel Oprea, şeful Statului Major General, general-locotenent Ştefan Dănilă, personalităţi militare şi civile din Ministerul Apărării Naţionale şi de la celelalte instituţii beneficiare ale învăţământului universitar tehnic militar, respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În alocuţiunea rostită în faţa viitorilor ingineri militari şi civili, ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea a numit Academia Tehnică Militară o citadelă a învăţământului militar superior tehnic românesc şi şi-a exprimat încrederea în capacitatea studenţilor şi a profesorilor de a face faţă cu succes tuturor aşteptărilor, fie ele de ordin militar sau educativ. Cu toţi aveţi în faţă un an de studii în care va trebui să faceţi dovada că ştiţi şi puteţi să suprapuneţi cu precizie inginerească, aş spune, pentru că suntem la Academia Tehnică Militară, calităţile personale peste tiparul planurilor pe care vi le-aţi făcut. Vă aşteaptă ore de curs sau de laborator, sesiuni de examene, proiecte care vă vor solicita timpul şi atenţia. Sunt încrezător că veţi face faţă tuturor acestor încercări, pentru că aveţi de partea dumneavoastră tinereţea, entuziasmul şi energia ei debordantă, dar şi experienţa şi determinarea dascălilor, care, cu fiecare nou an de învăţământ, pornesc de la capăt în nobila lor misiune de a vă îndruma paşii, a subliniat ministrul Gabriel Oprea.

Observatorul Militar nr. 39/2011


Perseverenţa, ca stare de spirit

Poveştile unor cariere de roman, destine însufleţite de ambiţie, perseverenţă şi dragoste pentru activitatea didactică pe care o desfăşoară, sunt caracteristicile comune a două cadre didactice din Academia Tehnică Militară (ATM). Diferenţe? Una din doamne surâde blând, retrăindu-şi multitudinea de împliniri profesionale, cealaltă, aflată oarecum la început de drum, zâmbeşte cu încrederea celui care cucereşte pas cu pas domeniul său de activitate.

Între cursuri şi cercetare

Roxana Nedelcu este conferenţiar universitar doctor inginer la Facultatea de Mecatronică şi Sisteme Integrate de Armament, Catedra de Autovehicule Militare şi Matematică. Cu o vechime în academie de 21 de ani, zeci de lucrări publicate, vastă experienţă în programe naţionale şi internaţionale, Roxana Nedelcu îşi aminteşte de primul contact cu armata: În anul 1987 am absolvit Facultatea de Tehnologie a construcţiilor de maşini din Institutul Politehnic Bucureşti şi, aşa cum se obişnuia pe vremea aceea, beneficiam de repartiţie. Am ales Uzina Mecanică Mizil, Uzina de Tancuri. Mi s-a părut cea mai bună variantă la vremea respectivă şi se pare că nu m-am înşelat (…)

Matematică, pasiune şi ambiţie

Angela Digulescu este sublocotenent inginer, şef de laborator în cadrul Facultăţii de Telecomunicaţii. Absolventă a aceleiaşi facultăţi, promoţia 2010, ea mărturiseşte că anii studenţiei au fost dificili, dar că eforturile au meritat. Îşi aminteşte de profesorul ei de matematică din gimnaziu, pe care l-a admirat foarte mult pentru talentul său pedagogic şi care i-a insuflat dorinţa de a îmbrăţişa meseria de dascăl, dar şi pasiunea pentru matematică(…)

Observatorul Militar nr. 37/2011


OAMENI NOI PLANURI MARI

La Academia Tehnică Militară (ATM) a început şcoala pentru studenţii de anul I. Ei s-au prezentat conştiincioşi la program de luni, 22 august, pentru a parcurge, timp de cinci săptămâni, primul modul dinvpregătirea militară de bază. Ca în fiecare an, la ATM sunt planuri mari şi noutăţi. ATM păşeşte în anul universitar 2011-2012 sub auspiciile unor noi obiective date de poziţionarea sa în cadrul sistemului naţional de învăţământ. Mai multă responsabilitate şi angajament, explică noua atitudine rectorul ATM, colonelul profesor universitar doctor inginer Cristian Barbu. Pe lângă atribuţiile pe care le-am avut până în prezent, de învăţământ, cercetare şi instrucţie, de acum avem o componentă în plus, de reprezentare. Orice lucru pe care îl facem cere un alt tip de blazon. Coordonarea activităţii ştiinţifice de către Departamentul pentru Armamente va avea efecte benefice şi reprezintă o normalitate pentru noi.

Priorităţi

Una din priorităţile anului universitar 2011-2012 este îmbunătăţirea dotărilor tehnice. Pentru a performa în domeniul ingineresc ai nevoie de echipamente şi ATM vrea să-şi amelioreze capacităţile. Vrem să investim în domeniile implicate şi în Strategia de dezvoltare a Ministerului Apărării Naţionale cu privire la înzestrare, dar şi legate de economia naţională în domeniu. De exemplu, suntem oarecum pionieri în zona cyberdefenceului şi, în această direcţie, vrem să dezvoltăm programe informatice, spune rectorul ATM.

Învăţământ şi studenţi de calitate

ATM a înmatriculat, în urma primei sesiuni de admitere la licenţă, 144 de studenţi pentru cele 176 de locuri scoase la concurs. ATM preferă calitatea în detrimentul cantităţii. Locurile MApN au fost ocupate în totalitate. Examenul de admitere a fost foarte dificil, cel puţin raportat la nivelul celui de anul trecut, spune colonelul Barbu, şi ultima medie, la Facultatea de Sisteme Electronice, spre exemplu, a fost peste 7. Nu ne-am adresat, la selecţie, celor care aveau medii sub 8 în timpul liceului. În luna septembrie se va organiza o a doua sesiune de admitere. Locurile cu taxă au şi ele căutare, mulţi fiind aceia care doresc să urmeze cursurile Academiei, chiar dacă testele preliminarii le pun probleme.

Prima zi, anul I

Pregătirea militară de bază (PMB) pentru studenţii anului I durează cinci săptămâni, până pe 3 octombrie, când va începe anul universitar. În acest răstimp, studenţii vor deprinde comenzile cu privire la instrucţia de front, vor executa trageri vor lucra cu materialele explozive, vor învăţa regulamente, li se va face protecţia muncii, şi, în general, vor lucra în echipa. De-a lungul ultimilor trei ani, doi studenţi s-au retras de la Academie, în timpul modulului PMB. Au fost oameni care au considerat că, până la urmă, nu ştiau chiar totul despre armată şi, când au început să afle s-au răzgândit, spune comandantul prestigioasei instituţii militare de învăţământ superior tehnic.

Observatorul Militar nr. 31/2011


Ceremonie de absolvire

 Sâmbătă, 16 iulie, la Academia Tehnică Militară a avut loc Ceremonialul de absolvire a primei promoţii de ingineri militari şi civili Dimitrie Cantemir. Celor 110 absolvenţi militari, repartizaţi în toate structurile sistemului naţional de apărare, li se adaugă, pentru prima dată, şi 17 absolvenţi civili, din cei 59 care, în urmă cu patru ani, luau cu asalt învăţământul superior tehnic militar. Evenimentul aduce o satisfacţie vie, elaborată prin dăruire şi primul grad de ofiţer vă împlineşte anii de studenţie, le-a transmis absolvenţilor rectorul ATM, colonelul prof. univ. dr. ing. Cristian Barbu. Munca, ambiţia şi perseverenţa sunt succesul reuşitei în viaţă, conform şefului promoţiei Dimitrie Cantemir, sublocotenentul inginer George Alexandru Ilie, care a luat cuvântul în numele absolvenţilor. Ceilalţi cinci şefi de promoţie pe specializări sunt: Nicoleta Ionel (Muniţii, rachete, explozivi şi pulberi), Paula Mursa (Topogeodezie), Dragoş Liviu Minuţă (Calculatoare şi sisteme informatice pentru apărare şi securitate naţională), Andrei Kovacs (Echipamente şi sisteme electronice militare) şi Boteanu Andrei (Transmisiuni). Este de remarcat că toţi şefii de promoţie au participat la cel puţin un stagiu de pregătire din programul de mobilităţi academice Erasmus, urmând cursuri la universităţi prestigioase din Toulouse, Nantes sau Grenobles. Doi dintre şefii de promoţie au făcut şi stagii de pregătire de trei săptămâni la Şcoala militară specială Saint-Cyr, cea mai important academie militară franceză. Promoţia de anul acesta este cea de-a 55-a din cei 62 de ani de activitate neîntreruptă a Academiei Tehnice Militare.

Observatorul Militar nr. 28/2011


OAMENI ŞI PASIUNI
– Ecuaţii şi literatură –

Cătălina Crişan, studentă în anul II la Academia Tehnică Militară, practică taeqwondo, iar Anabella Coşovanu şi Adriana Milăşan, colegele ei, scriu poezii. Daniela Trîncu este judoka şi Vlad Nicolcioiu îşi depăşeşte condiţia de student militar, urmându-şi pasiunea pentru scris.

Daniela Trîncu, studentă în anul II la Academia Tehnică Militară (ATM), face judo de la nouă ani, a fost componentă a lotului Stelei şi spune că, fiind la aceeaşi categorie de greutate cu Alina Dumitru, aceasta a dat de câteva ori de pământ cu ea. A luat, împreună cu echipa ATM, locul I la Spartachiada instituţiilor superioare de învăţământ de anul acesta. Se pregăteşte înaintea competiţiilor, la Clubul Steaua, cu fostul ei profesor. Am reuşit să facem performanţă cu oameni care se aflau la început, spune ea. Selecţia pentru participarea la Spartachiadă a fost simplu de făcut: am organizat meciuri între noi şi cei care au fost cei mai buni au participat la concurs. Daniela participă la competiţie, deşi are probleme la genunchi şi foloseşte de fiecare dată o faşă elastică. Din păcate, nu am putut să mă operez când trebuia, spune ea. Ar fi trebuit să se opereze când era încă la Steaua, pentru că aveau sponsor care ar fi suportat costurile intervenţiei, dar în acea perioadă a trebuit să susţină probele sportive pentru admiterea la ATM, aşa că intervenţia s-a amânat sine die.

Cătălina Crişan, anul II, a mai trecut şi prin alte stiluri de karate înainte de taekwondo, dar acum acest sport este cel care-i aduce satisfacţii. Lipsa unei săli de sport dotată corespunzător reduce din posibilităţile de pregătire ale practicanţilor de arte marţiale. Avem o sală de sport, dar nu este chiar atât de bine echipată, spune Cătălina, care s-a antrenat pentru Spartachiadă cu o săptămână înainte, la Sala Polivalentă. Nu ar avea nevoie de mare lucru, pentru sportul pe care-l practică câteva saltele ar fi de ajuns. La Polivalentă, ne-am antrenat cu militari de la unităţi care reprezintă armata la mari concursuri. Nu avem un instructor specializat pentru taekwondo în Academie şi pregătirea o facem singuri, spune ea. Cultura, la fel ca sportul, este bine reprezentată în rândul studenţilor Academiei Tehnice Militare.

Anabella Coşovanu şi-a lansat de curând o carte de poezie, Complotul simţurilor, şi este iniţiatoarea cenaclului literar din ATM. Volumul cuprinde poezii scrise în perioada liceului (a urmat cursurile Colegiului Militar Liceal Mihai Viteazul). Iniţiativa creării cenaclului a fost dictată de necesitate, spune ea, pentru că simţea lipsa activităţilor culturale pe care le avusese în liceu. La cenaclu, ne citim creaţiile şi vrem ca pe viitor să începem să discutăm mari autori, tehnicile utilizate, pentru că doar aşa ne putem dezvolta. Poezia te ajută să descoperi mai bine omul, pentru că în poezie adesea vorbeşti despre tine şi scrii despre ceea ce eşti şi ceea ce gândeşti, susţine Adriana Milăşan, anul I, membră şi ea a cenaclului literar, explicând pasiunea pentru poezie.

Vlad Nicolcioiu, anul I, a aderat la cenaclul literar fiind rugat de colegele lui, care-i ştiau aplecarea spre poezie din liceu, pentru că au fost colegi la Alba Iulia. Deşi pare greu de crezut, scriu poezie, cu toate că majoritatea se miră: băiat, la armată şi scrie poezie… se cam bat cap în cap, spune el, deşi pasiunea pentru poezie nu a ocolit niciodată armata şi cu atât mai puţin minţile analitice ale inginerilor sau matematicienilor. Am scris mai mult în liceu, dar după ce am venit aici începusem să mă las. Sarcina de a-l provoca în direcţia literelor a fost preluată de colega lui, Anabella, promotoarea cenaclului literar. Activităţile extracurriculare au fost impulsionate în ATM de Asociaţia Studenţilor, care organizează o suită de manifestări diverse, de la cele culturale la cele sociale sau de protecţie a mediului. Astfel, de curând, 30 de studenţi, alături de membri ai Asociaţiei Ghizii României, au desfăşurat o acţiune de ecologizare a pădurii Snagov. Ce am găsit acolo îşi poate închipui oricine, descriu studenţii acţiunea întreprinsă, mulţumirea de a nu fi făcut această acţiune în zadar fiind singura recompensă acceptată. Cei cinci studenţi pe care i-am întâlnit la ATM sunt doar câţiva din tinerii, viitori ingineri militari, care aleg să nu se limiteze la cifre şi ecuaţii pentru a se dedica unor pasiuni şi acţiuni de voluntariat. Este o atitudine de admirat şi ar merita multiplicată pentru câştigul moral al fiecăruia dintre noi.

Observatorul Militar nr. 26/2011


STUDENŢII MILITARI ŞI-AU MĂSURAT PUTERILE LA ANKARA

O delegaţie a Armatei României a participat, recent, la prima ediţie a Jocurilor Mondiale Militare ale Cadeţilor.

Competiţia a fost găzduită de Academia Forţelor Terestre din Ankara, Turcia, şi s-a desfăşurat în perioada 17-24 octombrie. Delegaţia armatei noastre a fost formată din 44 de membri, dacă suntem atenţi la cifre şi îi includem aici şi pe cei doi şoferi ai autocarului care a parcurs drumul Bucureşti-Ankara. 33 din cei 44 de membri ai delegaţiei au fost sportivi, studenţi militari şi cursanţi ai şcolilor de aplicaţie. Sportivii noştri au fost înscrişi în întrecerile de atletism, la pentatlon, orientare şi volei, iar cele mai bune rezultate le-au obţinut fetele, în frunte cu Laura Preda, de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, locul II la 100 de metri plat şi săritura în lungime. De asemenea, Antonia Mariş, de la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, a terminat tot pe locul II, dar în proba de 5.000 de metri plat, iar echipa feminină de orientare, coordonată de Victoriţa Buzoianu, de la Colegiul Militar Liceal din Breaza, a terminat competiţia pe poziţia secundă.

Tot pe podium, pe locul III, au urcat fetele din compunerea ştafetei de 4×400 metri plat:Mihaela Pop şi Magda Bucălie (Academia Forţelor Terestre), Laura Preda (Academia Navală) şi Simona Gârjoabă (Academia Tehnică Militară). Iar dacă băieţii nu au reuşit mai mult de un loc IV prin Lucian Vasiloschi (Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă, Piteşti) în proba de 5.000 de metri plat, tot fetele au mai câştigat câteva locuri III, prin aceleaşi Laura Preda (200 de metri plat) şi Antonia Mariş (1.500 de metri plat), dar şi prin Camelia Şeulean, reprezentând Academia Navală, la săritura în lungime.

Impresionat de condiţiile din academia turcă

Din rândul sportivilor, am ales să vorbim cu studentul sergent Dragoş Dabija de la Academia Tehnică Militară, component al echipei masculine de volei care a încheiat competiţia pe locul şase. „Studenţii noştri cunosc foarte bine multe limbi străine, deci nu doar limba engleză”, ne spusese locotenent-colonelul Popa, şi poate că din acest motiv l-am ales pe Dragoş, un student solicitat pentru interviuri inclusiv de gazde pentru publicaţia oficială a Jocurilor. S-a aflat la prima sa competiţie internaţională şi a remarcat condiţiile şi facilităţile din academia turcă. „Aveau zece terenuri de fotbal cu nocturnă, zece terenuri de tenis de câmp, zece terenuri de baschet, două săli acoperite şi un bazin de înot la standarde olimpice”, şi-a amintit Dragoş. Cât despre organizatori… „Sunt nişte oameni minunaţi turcii, de la întâmpinare până când ne-am despărţit s-au purtat cu noi exemplar. Iar condiţiile de acolo ne-au făcut să ne gândim că poate şi ţării noastre i-ar prinde bine dacă ar organiza o astfel de competiţie”.

Observatorul Militar nr. 46/2010


O poveste de succes

În urmă cu câţiva ani, marca o premieră: era prima femeie sublocotenent care termina Academia Tehnică Militară (ATM), ca şefă de promoţie. Ultimul an de facultate, cel de-al cincilea, îl făcuse în Franţa, la o cunoscută universitate politehnică, în paralel cu un masterat în ştiinţe inginereşti. Totul se desfăşura în contextul programului european de mobilităţi studenţeşti Erasmus, la care ATM participă de ani buni.

Am avut noroc, spune, cu modestie, locotenentul Roxana Albu despre evoluţia sa academică din ultimii ani. Noroc, poate, dar, cu siguranţă, multă dedicaţie. Acum, aproape de finalizarea doctoratului, la aceeaşi prestigioasă instituţie de învăţământ superior din Franţa, Roxana îşi analizează variantele de viitor şi vrea să ofere şi Academiei Tehnice Militare şi studenţilor de aici o parte din experienţa ei.

Am reîntâlnit-o, zilele trecute, în secretariatul Academiei Tehnice Militare, unde îl aşteptam, amândoi, pe rectorul ATM, colonelul prof. univ. dr. ing. Cristian Barbu, din motive diferite. Era prima zi a noului an universitar. Roxana avea nevoie de o semnătură pentru prelungirea cu un an a doctoratului. În perioada în care urmează programul de doctorat, Roxana este încadrată ca asistent universitar la ATM şi, chiar dacă nu este plătită de statul român, are nevoie de aprobarea rectorului Academiei pentru a-şi continua studiile şi finaliza teza.

Am început să discut cu Roxana, uitând să mă prezint. Eram curios să ştiu ce mai făcuse în anii care trecuseră de la declaraţia pe care o obţinusem atunci, pentru „Observatorul militar”, de la prima femeie sublocotenent şef de promoţie la Academia Tehnică Militară. Am fost mereu convins că un jurnalist ar trebui să urmărească unele subiecte în timp, dar şi destinul unor oameni pe care viaţa şi profesia ţi-i scot înainte. Discuţia cu Roxana m-a întărit în convingerea mea. Chiar dacă, la un moment dat, cu aceeaşi modestie, mi-a spus că nu crede că ar putea fi un subiect interesant pentru un articol. Mă încăpăţânez să cred contrariul.

Aşadar, începutul anului V la ATM. De fapt, la Institutul Naţional Politehnic (INP) din Toulouse, acolo unde Roxana se afla în urma participării succes la procesul de selecţie în cadrul programului Erasmus. Dar nu doar anul V l-a făcut Roxana la Toulouse, ci şi masteratul, ea primind aprobare în acest sens de la conducerea INP. Faptul că avea două rânduri de examene, atât pentru licenţă, cât şi pentru masterat, nu a fost de natură a-i uşura viaţa. Dar totul s-a petrecut cu bine şi, la sfârşitul anului, a primit oferta de a-şi face studiile doctorale tot în Franţa. Sistemul de doctorat este oarecum diferit în Franţa de ceea ce se întâmplă în România. O parte din studiile de doctorat sunt plătite cu burse de studii subvenţionate de stat, în vreme ce alţi doctoranzi sunt incluşi în diverse programe de cercetare, adesea rod al colaborării mai multor instituţii. În cazul Roxanei, a fost vorba de un triumvirat între INP Toulouse, o cunoscută companie multinaţională şi laboratoarele LAAS/CNRS. CNRS este Centrul naţional francez pentru cercetare ştiinţifică şi LAAS reprezintă unul dintre cele mai mari centre de cercetare, aici activând peste 600 de cercetători, profesori, ingineri, tehnicieni, participanţi la cursuri post-doctorale şi doctoranzi.

Teza de doctorat a Roxanei vizează domeniul reţelelor de senzori wireless şi, în acest an, urmează să o prezinte atât companiei Airbus, care a sponsorizat studiile, şi să o susţină în mediul academic. Nu-mi permit să ratez finalul, mi-a spus Roxana, sintetizând discuţia despre studiile doctorale. După ce va termina, deşi are un post asigurat la Academia Tehnică Militară, spune că nu este foarte sigură ce drum va alege. Probabil se gândeşte şi la dotarea tehnică a Academiei când îşi face planurile de viitor Din punct de vedere al necesarului pentru studenţi, ATM stă bine, dar tehnica pusă în slujba cercetării suportă îmbunătăţiri.

În cei patru ani de când este în Franţa, Roxana a lucrat şi în privinţa raporturilor stabilite între instituţiile de învăţământ de care este legată prin formarea sa. A reuşit să mijlocească semnarea unui acord între Academia Tehnică Militară şi Laboratorul LAAS, astfel încât trei studenţi au putut deja, din februarie 2010, să urmeze cursuri acolo. Este important să i se ofere oricui o şansă, spune ea, arătându-se dispusă să-i consilieze şi pe alţi colegi care vor să-ţi definitiveze studiile în Franţa. De altfel, mi-a oferit toate informaţiile de care aş fi putut avea nevoie pentru obţinerea unei burse de studii. Când i-am spus că sunt jurnalist şi nu om de ştiinţă şi-a mărturisit mirarea pentru interesul meu în ceea ce o priveşte şi m-a întrebat de ce aş vrea să public un articol despre ea.

Pentru că eşti o poveste de succes, Roxana, şi ceilalţi trebuie să ştie că se poate. Trebuie doar să vrei!

Observatorul Militar nr. 44/2010


Interviu cu domnul colonel prof. univ. dr. ing. Cristian Barbu,
comandantul (rectorul) Academiei Tehnice Militare

 – Cu ce noutăţi îi întâmpină Academia Tehnică Militară pe studenţi în acest început de an universitar?

– O şcoală serioasă trebuie să aibă noutăţi la fiecare început de ciclu de pregătire universitară şi, în acelaşi timp, să fie suficient de conservator spiritul universităţii pentru a putea păstra tradiţiile. În primul rând, nou este un program de studii universitare de licenţă în domeniul sistemelor automate auto, cu implicaţii pentru cele specifice Ministerului Apărării Naţionale şi celorlalţi parteneri ai noştri din sistemul de apărare şi securitate naţională. În plus, avem un nou program de masterat şi onorăm calificativul acordat de ARACIS, de instituţie de învăţământ superior cu grad de încredere ridicat, crescând, în acest an universitar, numărul de ore de laborator şi de aplicaţii practice pentru toate programele de studii de licenţă, ceea ce va face ca învăţământul să se apropie mai mult în zona finală de cerinţele utilizatorului care ne-a impus cifra de şcolarizare.

– Ce presupune, în perspectivă, calificativul primit din partea ARACIS?

– Dacă privim prin prisma actualelor prevederi legale, pe viitor, înseamnă un efort semnificativ pentru păstrarea calificativului. Din cinci în cinci ani, suntem din nou evaluaţi şi ni se acordă (sau nu) acelaşi calificativ. Din punctul de vedere al tendinţei de modificare a aspectelor legislative, s-ar putea să se reclasifice instituţiile de învăţământ superior, chiar din rândul celor care au obţinut acest calificativ de încredere ridicat şi după alte zone de competenţă sau ca intensitate de aplicare a zonelor de competenţă. Calificativul foarte bine ne spune că am putea avea o notă între, să spunem, opt şi nouă, în vreme ce excepţional ar însemna zece. Dar între opt şi nouă este o plajă largă de note şi la fel este şi cazul calificativului de încredere ridicată. Lucrul acesta va însemna o evaluare şi mai atentă şi va trebui să fim foarte exacţi pentru că nu toate laboratoarele sunt foarte bine utilate.

– Cât de interesantă este Academia Tehnică Militară pentru cei ce vor să urmeze o instituţie de învăţământ superior tehnic?

– Academia continuă să reprezinte un punct de interes pentru tinerii care doresc să aibă o meserie grea, dar cu impact în timp vizavi de locul de muncă, de recunoaşterea socială şi, nu în ultimul rând, de un anumit salariu. Cei care urmează programele de studiu din Academie, mă refer la studiile de licenţă, provin, de cele mai multe ori, din rândul familiilor cu tradiţie în armată, din rândul celor care învaţă foarte bine, stăpânesc matematica şi fizica, dar nu întotdeauna beneficiază de resurse financiare sau materiale care si le permită şi un alt program de studiu în ţară sau în străinătate, cu alte orientări sau cu mai puţine restricţii, cum se întâmplă să fie viaţa de student din Academia Tehnică Militară. Rezultatele se văd după absolvire, inclusiv în plan social, pentru ca în timpul facultăţii beneficiile sunt legate de cantitatea şi calitatea informaţiilor acumulate , mai ales, de modul personal prin care sunt fixate aceste aspecte ştiinţifice pentru fiecare student în parte; după ce termină studiile, cei mai mulţi găsesc activitatea din armată ca fiind onorabilă, generatoare de respect, poate periculoasă în unele situaţii, ca orice activitate de inginer până la urmă, pentru că sunt şi lucruri noi pe care trebuie să le pui în practică.

– De ce ar fi tentaţi studenţii civili de la locurile cu taxă să urmeze cursurile Academiei Tehnice Militare?

– Ei parcurg aceeaşi programă de studii ca şi studenţii militari, mai puţin zona de instrucţie militară. Asta înseamnă că, la absolvire, vor avea un acces mai facil, cel puţin aşa gândim, la industria specializată, spre societăţile care se ocupă de producţie, întreţinere, mentenanţă pentru tehnica militară, dar, de ce să nu avem în vedere şi acest aspect, s-ar putea crea o serie de absolvenţi civili din Academia Tehnică Militară care să formeze un nucleu de la care să pornească o relansare a industriei de apărare.

– Cercetarea e foarte importantă pentru orice instituţie de învăţământ tehnic ce se respectă. Din acest punct de vedere, ce proiecte aveţi?

– Sigur că ambiţiile noastre sunt mari pentru anul universitar 2010-2011, mai ales că vom fi evaluaţi în privinţa calităţii cercetării ştiinţifice. Am fost evaluaţi de ARACIS în privinţa învăţământului superior preponderent pentru partea educativă, iar acum urmează partea de cercetare ştiinţifică. Ne dorim să fim părţi active ale echipelor multidisciplinare care se ocupă, în România, de teme majore cunoscute pe care nu le voi mai relua aici. De asemenea, dorim să dezvoltăm zona de excelenţă pentru cercetarea ştiinţifică pe câteva domenii de competenţă strictă ale Academiei Tehnice Militare: aceasta presupune cyberdefense, o noutate în privinţa apărării şi securităţii României, dar în deplină compatibilitate cu noul concept strategic al NATO. De asemenea, ne interesează zona de materiale noi, materiale care pot fi utilizate, în viitor, atât pentru producţia de armament sau aparatură specială, cât şi pentru domeniul aviaţiei.

– În privinţa cyberdefense, spre exemplu, aveţi proiecte concrete?

– Da, avem proiecte concrete şi dorim să dezvoltăm aici un centru de excelenţă în zona cyberdefense, unde, prin dialog şi creativitate, vom reuşi să arătăm cum putem, cu mijloacele pe care le avem la dispoziţie în momentul acesta, să intervenim sau să anihilăm acţiuni în acest sens.
– Este un subiect deosebit de interesant şi, în acelaşi timp, incitant. Eu cred că adevărata noastră competiţie e cea cu caracter european, în special, şi cu caracter internaţional, în general. Sigur că ARACIS are propriile standarde şi este bine că există acest instrument de măsură. Însă atunci când mergi într-o universitate de renume din Europa, vezi exact cum stau lucrurile. Apoi, când aduni aproape 40 de studenţi, care au fost în universităţi din Europa, lucrurile devin, statistic vorbind, de natură institu]ională, iar când acestei cifre a studenţilor mai adaugi încă douăzeci de cadre didactice şi personal care fac acelaşi lucru în alte universităţi din Europa, atunci constaţi că lucrurile sunt uşor de analizat: ce s-a făcut până acum, cât de performant este sistemul nostru de învăţământ, cât de consistent, şi, mai ales, încotro trebuie să ne orientăm? În ceea ce ne priveşte,dorim să dezvoltăm acest schimb internaţional de studenţi şi cadre didactice, în ambele sensuri, pentru că, în Academie, vin în practică universitară, în stagiu, o serie de studenţi din instituţii de învăţământ superior şi fac lucruri foarte bune, iar la plecare se bucură de aprecieri. Această extindere a relaţiei noastre cu lumea modernă a învăţământului universitar internaţional, extinderea şi orientarea spre comunicare sunt un real câştig.

– Este adaptată programa de învăţământ la ritmul în care se petrec schimbările în evoluţia tehnicii, în general?

– Noi predăm studenţilor ultimele realizări în privinţa tehnicii şi tehnologiei, nu putem să trimitem, în Europa, ca urmare a acestei mobilităţi internaţionale, studenţi care nu ştiu ce vor găsi acolo. Partea teoretică este adaptată şi modernă, iar profesorii noştri au fost întotdeauna printre cei care au anunţat evenimente tehnice în avanpremieră.

– Cât de important este să lucraţi cu industria de apărare?

– Învăţământ superior fără cercetare ştiinţifică nu se poate, din punctul meu de vedere. Cercetare ştiinţifică fără învăţământ superior, de asemenea, nu ar putea să existe, dar nici învăţământul superior, nici cercetarea ştiinţifică nu vor avea niciodată o finalitate fără industrie. De aceea, noi am lucrat – în sensul tradiţiei – întotdeauna cu cei care au fabricat în domeniul nostru de competenţă. Pentru noi şi în viitor această legătură cu fabricantul este deosebit de importantă, pentru că până la urmă, el, fabricantul, arată care este soluţia finală. În orice proiectare, în orice nivel de întreţinere, de exploatare sau de mentenanţă lucrurile trebuie întotdeauna adaptate la produsul final, iar produsul final aparţine numai industriaşului, numai producătorului. El ştie care sunt ultimele aspecte de finisaj sau de concept care i-au permis, până la urmă, acelui sistem să funcţioneze.

– Studenţii de astăzi, viitorii ingineri, sunt şi militari. Cum apreciaţi programul de pregătire militară a acestora?

– Componenta militară face diferenţa. Prin resubordonarea noastră la Statul Major General, componenta militară are o altă conotaţie, una mai exactă, la nivelul cerinţelor atât pe plan naţional, cât şi în cadrul NATO. Ne vom strădui ca unele schimbări preconizate să fie puse în practică. Nu aş vrea să se înţeleagă că, până acum, pregătirea militară nu se făcea aici după astfel de standarde. Vrem să oferim însă studenţilor noştri posibilitatea de a fi mai bine familiarizaţi cu cerinţele primei funcţii a ofiţerului militar inginer. Dacă alţi absolvenţi, în alte academii militare, merg într-un stagiu pentru încadrarea primei funcţii, absolvenţii Academiei Tehnice Militare nu au un astfel de program de pregătire. Ei trebuie să primească în perioada celor patru ani de studiu informaţiile şi pregătirea militară care le sunt necesare pentru a putea încadra imediat prima funcţie.

Observatorul Militar nr. 40/2010