Locotenent doctor inginer Angela Digulescu – Popescu ocupă în prezent funcţia de lector în cadrul departamentului de Comunicaţii şi sisteme electronice militare, Facultatea de Sisteme Electronice şi Informatice Militare şi este unul dintre absolvenţii Academiei Tehnice Militare care au decis să-şi continue cariera în universitatea unde s-au format. Anul acesta a obţinut titlul de doctor în domeniul prelucrării avansate de semnale, susţinerea tezei de doctorat desfăşurându-se la Institutul Politehnic din Grenoble (Grenoble INP), în faţa unui juriu internaţional care a apreciat-o ca fiind una profund inovativă şi cu rezultate deosebite în domeniul procesării semnalelor.

Ai absolvit  Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul de la Alba Iulia în 2006. Ce sau mai bine spus cine a stat la baza deciziei tale de a urma un liceu militar?

 Încă din perioada gimnaziului, am fost pasionată de matematică, participând anual la olimpiade. In perioada în care nu ştiam ce liceu să urmez, am vazut din întamplare la TV emisiunea « Pro Patria » în care era prezentată viaţa de elev al unui liceu militar. Când i-am spus tatalui meu unde vreau să dau, acesta mi-a zis că şi dacă trec probele de admitere, cei de acolo mă vor trimite acasă pentru că sunt foarte dezordonată şi că nu mă pot încadra în programul strict al unui militar. Aşa că am pus cu el un pariu, eu susţinând că voi intra prima şi că voi absolvi liceul în primii zece. Am câştigat pariul şi am primit o pereche de role la admitere şi o bijuterie la absolvire. J

În anul 2010 ai absolvit Academia Tehnică Militară. De ce inginerie?

Alegerea de a urma Academia Tehnică Militară a fost foarte naturală şi normală din punctul meu de vedere, întrucât ştiinţele exacte au fost materiile mele preferate, matematica fiind pe primul loc. Aici am cunoscut un corp profesoral deosebit care m-a sprijinit permanent în demersurile mele de a mă perfecţiona, iar mobilităţile Erasmus mi-au deschis noi perspective în ceea ce priveşte dezvoltarea personală cât şi profesională în domeniul ştiinţelor inginereşti.

Eşti o fire competitivă, trăsătură reflectată în rezultatele la numeroasele concursuri la care ai participat :

Spiritul de competiţie s-a dezvoltat o dată cu trecerea anilor, încă din liceu participând la concursuri naţionale de matematică (Marian Tarina, Arhimede, etc.) şi la olimpiada de matematică unde am obţinut mai multe premii. În 2007 am obţinut medalia de bronz la olimpiada de matematică pentru studenţi, din Sud-Estul Europei  (SEEMOUS) şi menţiune la concursul naţional de matematică Traian Lalescu. Atât în perioada studenţiei cât şi în timpul studiilor de masterat şi doctorat am participat la conferinţe naţionale şi internaţionale dar şi la stagii de cercetare în Franţa. Stagiul de cercetare pentru finalizarea tezei de dizertaţie l-am efectuat la Grenoble INP, unde am susţinut şi teza de doctorat.

Care crezi că este cel mai mare câştig al tău ca urmare a finalizării tezei de doctorat?

Această teză mi-a oferit ocazia să lucrez şi cu mediul universitar francez, precum şi să colaborez cu mediul lor industrial de cercetare-dezvoltare. Am aflat care sunt preocupările lor actuale, am fost pusă în faţa unor probleme concrete şi, împreună cu echipa de lucru, am răspuns nevoilor lor. Marele câştig a fost că am reuşit să văd cum abstractul din şcoală se transformă în concretul din zona industrială.

Dar care au fost neajunsurile?

          Nu a fost uşor ca jumătate din timp să-l petrec departe de casă şi de toţi cei dragi însă sprijinul lor permanent m-a ajutat să trec peste momentele grele.


Profesorii ţi-au devenit colegi…

La absolvirea academiei, am ales sa lucrez în ATM, trecând de partea cealaltă a baricadei, devenind colega celor care m-au îndrumat în toţi anii de facultate. Faptul că pe parcusul formării mele ca elev de gimnaziu, liceu şi student am întâlnit profesori dedicaţi meseriei  lor, m-a determinat şi pe mine să aleg o carieră în învăţământ . Pentru că am asemenea modele, sunt conştientă că am o mare responsabilitate şi onoare de a contribui alături  de dânşii, la formarea tinerilor  ingineri ai Armatei României. Sunt convinsă că nu e simplu, dar educaţia militară m-a învăţat că nimic din ceea ce este important, nu se obţine uşor.